fagure miere de aproape

Am revenit din camp, am decis sa masuram rezultatele incursiunii la camp. Intepaturi (de albine, de tantari), muscaturi (de capusa), cearcane (de nesomn), riduri noi (de ras), cunostinte noi (de la alti apicultori) si familii dezvoltate (de albine).

Dar, lasand la o parte aceste realizari, venise timpul sa ne punem pe stors. Si aici nu ma refer la rufe. La stors de miere. Miere de salcam.

Cum sa incep sa va spun cum e la stors de miere?

fagure miere de aproapeIn primul rand trebuie sa va imaginati ca toata padurea de salcam s-a mutat intr-un butoi deasupra caruia stai in timp ce dai la manivela. Apoi e atacul albinelor, caci esti un soi de urs bine echipat care le fura mierea. Sa zicem ca nu esti chiar prietenul lor cel mai bun in momentul acela. Mai ales atunci cand detecteaza unde se desfasoara furtul.(si crede-ma, te vor gasi, oriunde te-ai baga)

In al doilea rand este nemarginita satisfactie de a vedea cum munca ta da roade, cum efortul a mii si mii de mici vietati ghidate de tine se concretizeaza in picuri aurii, cum toate strategiile si eforturile nu au fost in zadar.

Nu as putea sa va spun cata miere am mancat la primul stors. Am mancat pana cand am simtit ca mi s-au indulcit si ochii. Si apoi am mai mancat. Apicultorul-mentor s-a speriat de cat am mancat. Faguri, miere direct din centrifuga, miere din rame, miere, miere, miere. Era asa buna pentru ca provenea din stupii mei.

O sa vedeti si voi, putin mai incolo ca asa e. E cea mai buna din singurul motiv:  imi pun tot sufletul si toate resursele ca mierea mea sa fie cea mai buna.

Lasa un comentariu