eu si ea dansand

Pedeapsa, pardon, companioana mea de viata a citit povestea povestii noastre si m-a dojenit ca intotdeauna exista 2 versiuni, ca stie ea mai bine si cu amentintari de somn de pres, m-a “rugat” sa ii acord dreptul sa isi zica si varianta ei. Asa ca va las cu ea… good luck.

Traditia de a merge de 1 Mai in Vama predateaza erei tale, dragul meu partener. Am fost cu Cora si cu un an in urma si cu colega de facultate si cu altii prietenii si…. mai bine nu mai intram in alte detalii.

Anul Z, anul debarcarii comune, a fost la un pas sa fie anul care “rupe traditia”. Munceam si nu era chiar sigura ca vreau sa imi ruinez o zi de concediu pentru , iarasi, Vama. Dar Cora… Cora, a insistat si a insistat si nu m-a lasat pana nu am venit. Sa ii mai multumim o data.

Am ajuns in seara de 30 aprilie si stiu ca, desi toata lumea era lihnita de foame, sete, bere, hamsie, noi doua am fugit sa vedem marea. Si am vorbit cum se schimbasera vietii noastre in decursul ultimului an, dar cum suntem tot amandoua pe plaja de 1 Mai si povestim. Stiu ca ii spuneam, poate sa confirme, ca viata mea nu s-a schimbat cu mare lucru. Si ca nu cred ca se va schimba ceva prea curand. Nu vedea nicio raza de lumina (poate si pentru ca era noapte).

M-a incurajat cu o sticla de … apa de agave si viata parea mai buna. Am mers la Stuf si imi amintesc ca dansam pe mese cu gasca. Cand ne-ai vazut, cand te-ai asezat, cand ai vorbit cu Cora – pentru mine este Marea Nebuloasa.

Dar stiu ca dansam impreuna si aveai Silva Neagra in rucsac.

Si stiu ca imi spuneai ca ai renuntat la cele 2 joburi ca sa fii apicultor. Si imi amintesc ca atunci cand imi spuneai asta aveai acelasi licar in ochi pe care ii ai si acum cand vorbesti de stupina (sau era licarul Silva Neagra?).

Si una din fetele din gasca imi spunea ca te-a vazut la o alta terasa dansai cu toata lumea. Mi-a placut la tine zambetul tau , faptul ca ma faceai sa rad si ca aveai Silva (cred ca ma repet in idei).

Nu stiu cat de impresionata a fost Cora de ce i-ai povestit, dar a fost fascinata de ce povesteai strainului (la propriu si la figurat) de langa noi la terasa de folk. De aceea imi spuneai ca esti un tip tare interesant si sa nu te pierd din vizor.

Stiu cand am facut primele poze, imi amintesc de ochii rosii ai Corei care vroia sa doarma si de noi doi care am dansat pana la rasarit. Si de palaria de Slanic.

Noroc cu mine ca nu stiai nici de rasarit si nici de Bolero la rasarit la Vama. Uite, avem si filmare de atunci.

(Insert video Cora)

Am ras cu tine cat pentru o viata intr-o singura seara si am stiut, atunci si acum, ca tu esti cel care o sa schimbe toate regulile jocului. Si ce bine ca ai aparut! Ma faci fericta!

Ai si tu dreptate, e cea mai frumoasa poveste in care am fost prinsa vreodata.

Lasa un comentariu