La scurt timp dupa ce am cumparat primii stupi, am decis ca e vremea pentru o escapada. Sa revin cu forte proaspete si cu mintea limpede la stupina. Desi… cate forte proaspete si ce minte limpede sa ai dupa 3 zile de Vama Veche?

Am hotarat sa fac o schimbare de planuri pe ultima suta de metrii ( prietenii ma vor acuza ca asa fac mereu, dar sa nu ii credeti) si nu am mai plecat catre munte si am fugit la mare in weekendul de 1 mai.

As putea sa zic ca am plecat cu un singur gand, acela fiind de a-mi gasi pereche, dar nu recunosc nimic! Habar nu aveam ca o alta persoana, in aceeasi zi, pleca cu aceleasi bagaje, ganduri identice, spre aceeasi destinatie.

companion de drumIn noaptea dinspre 30 spre 1 mai, dat fiind ca cei cu care venisem au adormit “epuizati” dupa probele de ridicare a halbei la gura si avand inca chef de petrecut, i-am lasat sa isi faca somnul de revenire si am plecat pe plaja catre Folk. Am dansat toate fetele, femeile, tinere si batrane fara nicio retinere.

Satul de Folk si dans, am plecat catre Stuf. Lumea era a mea. Aveam nisipi in par si Silva Neagra in rucsac. M-am lipit de cea mai galagioasa gasca de acolo. O galagie de fete cu cativa baieti dupa ele dansau pe masa. Nici acum nu imi dau seama cum de m-am oprit fix acolo, ea zice ca a fost destinul si vrajitoria din ea, eu zic ca…nu recunosc nimic!

Nu stiu cum din toate, ea s-a lipit de mine instant. Sustine ca ar fi zambetul meu, dar eu mizez pe tricoul meu prespalat cu Pink Floyd. Am dansat pana la epuizarea berilor.

Am observat legatura stransa dintre ea si una dintre fete. Divide and conqur! Nu stiu ce i-am spus Corei, prietena ei cea mai buna pana in zilele noastre si dupa, dar la multa vreme dupa mi-a marturisit ca cea mai convingatoare arma in favoarea mea (pe langa sarmul meu nesfarsit) din acea seara au fost vorbele Corei  “fata, daca nu ii dai o sansa tipului asta, te omor cu mana mea”. Telul a fost atins. Am cucerit-o fara sa stie!

Ne-am mutat la tabara de folk si in Expirat unde am dansat pana dimineata. Am invatat de la ea, si a devenit o traditie a noastra, ca la Stuf in fiecare dimineata soare nu rasare fara Bolero.

Lasa un comentariu